Nutrients missing in a vegan diet that insects provide

Insectele ca soluție pentru veganii atenți la sănătate

27 iulie 2016SENSinternational Admin

Chiar și într-o dietă vegană bine alcătuită din alimente reale există multe deficiențe nutriționale posibile, chiar inevitabile. Mai multe studii au arătat că atât vegetarienii, cât și veganii sunt predispuși la deficiențe de B12, calciu, fier, zinc, acizi grași omega-3 cu lanț lung EPA și DHA și vitamine liposolubile precum A și D. Să le parcurgem pe cele mai frecvente și să căutăm o soluție care nu implică pastile, injecții sau alimente fortificate.

B12, un subiect tocat mărunțel

Deși deficitul de B12 este probabil cel mai discutat subiect când vine vorba de nutriție și veganism, deficiențele sunt încă foarte răspândite. Există studii care arată că 68 % dintre vegetarieni și 83 % dintre vegani au deficit de B12 (1).

Vitamina B12 sintetizează, împreună cu folatul, ADN-ul și globulele roșii. Este implicată și în transmiterea impulsurilor nervoase și în producerea tecii de mielină care protejează nervii. De aceea deficitul de B12 poate provoca probleme precum anemie, pierderea memoriei, oboseală, slăbiciune, letargie etc. Dar suntem cu toții conștienți de pericolele unui aport insuficient de B12, nu mai e nevoie să insistăm. E timpul să întrebăm: de unde îți iei B12?

Un mit răspândit printre vegani este că B12 se poate obține din surse vegetale precum algele marine, leguminoasele fermentate sau droțdia de bere. Dar alimentele vegetale conțin doar analogi ai B12 numiți cobamide, care blochează absorbția B12 adevărată, cobalamina, și chiar cresc nevoia de ea (2).

Soluția?

Doza zilnică recomandată de vitamina B12 este de 2,4 mcg pe zi pentru un adult. Această cantitate poate fi acoperită consumând aproximativ 50 g de greieri sau doar 10 g de greieri uscați sub formă de făină de greieri.

Folosirea făinii de greieri la prepararea mâncării pare un instrument foarte eficient pentru a preveni pericolele deficitului de B12.

Proteina, este completă?

Proteina nu este ceva ce folosesc doar culturiștii ca să aibă mușchi mai mari, este esențială pentru oricine. Avem nevoie de ea pentru a construi și repara toate țesuturile, pentru a produce enzime, hormoni și multe altele. Mai exact, pentru toate acestea avem nevoie de aminoacizi. Îi obținem în tractul digestiv prin descompunerea proteinelor pe care le mănâncăm, iar aici diferă proteinele vegetale de cele animale. Corpul uman folosește cel mai bine proteinele care au un anumit raport de aminoacizi. Majoritatea proteinelor animale se descompun într-un raport foarte favorabil al tuturor celor nouă aminoacizi esențiali (proteină completă), însă majoritatea surselor vegetale oferă proteine care nu au raportul ideal (proteină incompletă) (3).

Calitatea proteinei este influențată nu doar de profilul de aminoacizi, ci și de digestibilitate. Sursele vegetale sunt deficitare în această privință, pentru că proteina din celulele vegetale intacte poate fi mai puțin accesibilă enzimelor digestive și, prin urmare, mai puțin biodisponibilă, adică nu este la fel de ușor de digerat și de absorbit.

Soluția?

Aportul zilnic recomandat de proteină ar trebui să fie între 0,8 și 1,8 g pe kilogram de masă corporală slabă (greutatea totală minus grăsimea). Să luăm, de exemplu, un bărbat activ și suplu, de 70 kg (cu 15 % grăsime corporală), care încearcă să-și mențină masa musculară. Să spunem că hotărăște să mănânce aproximativ 90 g de proteină pe zi. Iată câteva dintre opțiunile lui:

  • Friptură de vită sirloin: 27,2 g de proteină completă la 100 g = 331 g de carne
  • Naut fiert: 8,9 g de proteină incompletă la 100 g = 1011 g de naut
  • Broccoli crud: 2,8 g de proteină incompletă la 100 g = 3214 g de broccoli
  • Greieri uscați: 67,8 g de proteină completă la 100 g = 133 g de greieri uscați

Pentru a-și acoperi necesarul de proteină, ar trebui să mănânce una dintre următoarele: 2 fripturi de vită, mai mult de 4 conserve de naut (într-o conservă de 400 g sunt doar 240 g de naut, restul este apă) sau aproximativ 14 bucăți de broccoli! Iar în aceste cazuri nici măcar nu luăm în calcul digestibilitatea.

În schimb, ai avea nevoie de doar aproximativ 133 g de făină de greieri ca să îți acoperi necesarul zilnic de proteină. Adăugarea făinii de greieri în diverse mâncăruri tradiționale este o metodă eficientă de a satisface nevoile diferite de proteină pe care le avem cu toții.

Omega-3, o sursă de încredere

Acidul linoleic (omega-6) și acidul alfa-linolenic (omega-3) sunt considerați acizi grași esențiali, pentru că organismul nostru nu îi poate sintetiza și trebuie să îi primăm din alimentație. Ambii se găsesc în plante, dar există o problemă. Sunt acizi grași cu lanț scurt, iar organismul nostru poate folosi doar versiunile lor cu lanț lung, EPA și DHA. O mulțime de cercetări au arătat beneficiile acestor acizi grași omega-3 cu lanț lung. Ei au un rol protector într-o gamă largă de boli, precum cancer, astm, depresie, boli cardiovasculare, ADHD și boli autoimune.

Deși acizii grași cu lanț scurt pot fi transformați în EPA și DHA, această conversie este foarte slabă la oameni: între 5-10 % pentru EPA și doar 2-5 % pentru DHA (4). În general, veganii au niveluri cu 50 % mai mici de EPA și cu aproape 60 % mai mici de DHA decât omnivorii (5). În plus, conversia ALA în DHA depinde de niveluri suficiente de zinc, fier și piridoxină, iar acestea sunt nutrienți pe care veganii își asigură mai rar în cantitate suficientă decât omnivorii.

Soluția?

În 100 g de greieri găsești aproximativ 2,8 g de acizi grași omega-3 (în principal EPA și ALA).

Greierii par o sursă bună și în mare parte trecută cu vederea de acizi grași esențiali. Consumul lor zilnic poate ajuta la prevenirea bolilor menționate mai sus.

Fier, calciu și zinc: cât poți absorbi cu adevărat?

Fierul, calciul și zincul sunt folosite în tot corpul nostru. Sunt esențiale pentru menținerea unei funcții imunitare bune, a unei inimi și a unor mușchi sănătoși, a unor oase puternice și a unui sistem nervos eficient. Trebuie să ne asigurăm că le primim în cantitate suficientă din alimentație în fiecare zi. Partea dificilă este că mineralele apar în forme chimice diferite și se leagă de molecule diferite, iar de aceea nu este chiar atât de simplu să numărăm conținutul lor total din alimente.

De exemplu, biodisponibilitatea calciului din alimentele vegetale este afectată de nivelurile de oxalat și fitat, care sunt inhibitori ce reduc cantitatea de calciu pe care organismul o poate extrage (6). Așadar, deși legumele cu frunze precum spanacul și varza kale au un conținut relativ mare de calciu, acesta nu este absorbit eficient în timpul digestiei. Același lucru este valabil și pentru zinc. Nucile braziliene, care se numără printre alimentele cu cel mai mare conținut de zinc, sunt și foarte bogate în fitatși. Asta înseamnă că cantitatea de zinc absorbită și utilizată efectiv va fi mult mai mică decât cantitatea totală de zinc pe care o conțin aceste nuci (7).

Fierul din alimentele de origine animală se găsește mai ales în formă hemică, pe care organismul nostru o absoarbe ușor. Plantele, în schimb, conțin doar fier nehemic, pe care organismul nostru îl absoarbe mult mai greu (8). Formele vegetale de fier sunt inhibate și de alte substanțe consumate frecvent, precum cafeaua, ceaiul, produsele lactate, fibrele sub formă de suplimente și calciul sub formă de suplimente. Toate acestea ar putea explica de ce veganii au adesea deficit de fier, calciu și zinc (9).

Soluția?

Insectele sunt o sursă excelentă de minerale foarte biodisponibile. De exemplu, omida mopane oferă peste 100 % din doza zilnică recomandată de fier și zinc în doar 100 g, iar aceeași cantitate poate acoperi peste 17 % din necesarul nostru zilnic de calciu. La fel, 100 g de făină de greieri conțin peste 100 % din doza zilnică recomandată de zinc, 62 % din cea de fier și 17 % din cea de calciu (10).

Încearcă batoanele noastre din insecte, bogate în nutrienți, chiar aici!

Ca să rezumăm totul: dacă urmezi o dietă vegană fără suplimente suplimentare sau alimente fortificate, există un risc mare să nu primești toți nutrienții esențiali de care are nevoie corpul tău.

La SENS Foods credem că veganii chibzuiți, care vor să rămână sănătoși pe termen lung și să reducă la minimum cruzimea față de animale, ar trebui să includă insecte în alimentație. Suntem siguri că insectele sunt o soluție viabilă pentru multe dintre problemele de deficit menționate mai sus.

Surse:

1) Herrmann W. et al., 'Vitamin B-12 status, particularly holotranscobalamin II and methylmalonic acid concentrations, and hyperhomocysteinemia in vegetarians.', Am J Clin Nutr. 2003, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/12816782

2) Watanabe F. et al., 'Pseudovitamin B(12) is the predominant cobamide of an algal health food, spirulina tablets.', J Agric Food Chem. 1999, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/10552882

3) Gertjan Schaafsma, 'The Protein Digestibility-Corrected Amino Acid Score', The Journal of Nutrition 2000, http://jn.nutrition.org/content/130/7/1865S.long

4) Davis BC. and Kris-Etherton PM., 'Achieving optimal essential fatty acid status in vegetarians: current knowledge and practical implications.', Am J Clin Nutr. 2003, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/12936959

5) Magdalena S. Rosell et al., 'Long-chain n-3 polyunsaturated fatty acids in plasma in British meat-eating, vegetarian, and vegan men', The American Journal of Clinical Nutrition, 2005, http://ajcn.nutrition.org/content/82/2/327.abstract

6) Connie M. Weaver et al., 'Choices for achieving adequate dietary calcium with a vegetarian diet', The American Journal of Clinical Nutrition, 1999, http://ajcn.nutrition.org/content/70/3/543s.full

7) Janet R. Hunt, 'Bioavailability of iron, zinc, and other trace minerals from vegetarian diets', The American Journal of Clinical Nutrition, 2003, http://ajcn.nutrition.org/content/78/3/633S.long

8) Waldmann A. et al., 'Dietary iron intake and iron status of German female vegans: results of the German vegan study.', Ann Nutr Metab. 2004, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/14988640

9) Craig WJ., 'Nutrition concerns and health effects of vegetarian diets.', Nutr Clin Pract. 2010, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/21139125

10) FAO (Food and Agriculture Organization of the UN), 'Edible insects: Future prospects for food and feed security', Rome 2013, http://www.fao.org/docrep/018/i3253e/i3253e.pdf

More articles